Mic Tratat de Versificație 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XVII ]

2017 ©Th3Mirr0r

 

Mic Tratat de Versificație

 

PHILOSOPHIA * ELOQUENTIA

[ XVII ]

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

O liniște adâncă îmi cuprinde

Natura însăși ce mi-o desprinde...

 

 

↔↕ ↖↗↘↙

 

 

Strig!..

  • Și freamătă lumea

Cu cel ce se numea

Mugetul aprig.

 

 

În jur, toate ard –

Pâlcuri, schimbă zale

Înspăimântătoare;

Oda unui bard

Rumpe a mea cale

Mult-frământătoare –

 

 

Ce-i al lumii stih?..

Spulberare frântă –

Legi se prind la trântă,

Cerului pontif!

 

 

Strig!

De scapără-un fulger

  • Și deodată, sânger;

Simt în trupu-mi, frig –

 

 

Șad la sfat cu viermii,

Sub recile lespezi:

„Oare-o lume, ce mi-i,

Când cumpăna vremii,

Ca și-n ape răpezi

Se-nvolbură-n denii?!..”

 

 

„Iaca na, averea-mi:”

  • Și întind o mână

Arătând spre cruce

  • Peunde scânteierea-mi,

Dintr-a tinei vână,

Spre văzduh, s-o duce!..

 

 

Strig.

  • Și răzbateun clopot...

Geme, surd... și-n ropot,

Lumea... a  muțit...

 

 

În jur... totul, tace –

Tâlcuri, se preschimbă,

Nefrământătoare;

Nimica nu zace...

  • Cantr-un rost ș-o limbă

Mult-mântuitoare –

 

 

Ce-i al lumii stih?..

Spulberare frântă –

Orbii se încruntă,

Cerului pontif!..

 

 

Strig!

De scoboară tunet

  • Ș’ici, un.. lung... duet;

    –  Iar acolo, urlet! –

 

 

Șad la sfat cu Moartea,

Sub recile lespezi:

„A lor viață, ce ți-i,

Dac’-o ții sub cartea

Unde nu cutezi

Să-i arunci pe bieții

Cari și-o socotea?!..”

 

 

„Iaca na, durerea-mi:”

  • Și întind o mână

Arătând răscruce,

  • Peunde cu puterea-mi,

Dintr-o-adâncărună,

Umbra, mi s-o duce!..

 

 

Strig –

  • Și tropăie ploaia

    –  Cu mugetul aprig

Cari mi-o-apropia;

 

 

În jur, totul plânge –

Trupuri, schimbă iale

Neîndurătoare;

Lumea-i blestemată!

Fruntea-le-i de sânge  

Mult-numărătoare –

 

 

Ce-i al lumii stih?..

Spulberare frântă –

Bardul ia de-o cântă,

Cerului pontif!

 

 

Strig! –

Zumzăie-un cutremur

  • Dar degeaba sânger;

Nu mă ia cu tremur –

 

 

Șad la sfat cu fiare,

Sub recile lespezi:

„Oare  lumea, ce vi-i,

Când cumpăna vremei,

Ca și-n ape limpezi,

Va străluce-a stemei

Fire care nu vi-i?!..”

 

 

„Iaca na, puterea-mi:”

  • Și întind o mână

Arătând răscrucea

Ce-ntr-acolo-umbra-mi

Strâmbă-și răsucea

Rostul către sumbra-mi

Lume, de-o smucea...

 

 

Strig:

  • „O! Cheamă genunea

Pe acel cari ‘e-l numea

Mugetul ăl’ aprig!..

 

 

În jur, toate ard –

Guri preschimbă norii,

Dintr-o scăpătare;

Oda unui bard

Pierde-va-se-a morii

Mult-învălmătoare –

 

 

Ce-i al lumii stih?..

Spulberare frântă –

Glas ce vântu’-l zvântă,

Cerului pontif!

 

 

Strig:

„De m-o trece-un fulger!”

  • Și deodată, sânger,

Lacrimă, pe-un talger...

 

 

Șad la sfat cu îngeri,

Sub recile lespezi:

“Oare-o viață, ce vi-i,

Când cumpăna lumii,

Ca și-n ape turburi,

Îi încheagă sumii

Pietrele-n curburi?!..”

 

 

„Iaca na, plăcerea-mi:”

  • Și întind o mână

Arătând spre crucea

Pe-uni’ moartea trecea,

Ș-apoi spre răscrucea

‘N-care-o umbrăvână

Arătarea-și răsucea;

 

 

Strig:

  • „Vai! Sagită glasuri

Din genunea ce-mi dregea

Cugetul, cu visuri!..”

 

 

În jur, totul mișcă –

Tâlcuri, rosturi, zale,

Prea amețitoare;

Oda unui bard

Greu găsește-o cale

Mult-morișcătoare –

 

 

Ce-i al lumii stih?..

Spulberare frântă

Închinată-n fantă,

Cerului pontif!

 

 

Strig! –

Se revarsă-un uger

  • Și deodată, ager,

Buze-ntr-însu’-mi frig –

 

 

Șad la sfat cu unii,

Sub recile lespezi:

„Oare-o lume, ce mi-i,

Când cumpăna vremii,

Printre dinții strepezi

Ai genunii, taie mii?..

C-apar altele, mai limpezi;

Curgerea-i, le-o odihni!..

  • Pe când unele, mai repezi,

După cum învolburarea,

Tot așa, s-or  poticni...”

 

 

„Iaca na, averea-mi:”

  • Și întind o mână

Arătând spre cruce

Pe-unde scânteierea-mi,

Dintr-a tinei vână,

Spre văzduh, s-o duce!..

 

 

Strig!..

  • Și freamătă lumea

Celui care-o descânta,

Cugetului aprig.

 

 

În jur, tot tresaltă! –

Ori, aici... tăcere.

Necuvântătoare;

Oda unui bard

S-auza din depărtare,

Mult-frământătoare –

Binecuvântare!..

 

 

Strig,

De scapără fulger:

„Ce-i al lumii stih?

Spulberare frântă –

Visarea și-o-mplântă,

Cerului pontif!”

  • Și deodată, sânger;

Mă cuprinde frig –

 

 

Șad la sfat cu alții,

Sub recile lespezi:

“Oare-o lume, ce mi-i?!”

  • Și întind din mână

Arătând o cruce

Sângerând ca umbra

Pe-unde ochii umezi,

Dintr-a tinei vână,

Cu stiharul vremii,

Spre văzduh, s-o duce!..

 

 

 

2017 ©Th3Mirr0r

                                         Tratat1.png