Mic Tratat de Versificație 

                     YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

                意象 * 天人合一 

MONAD

[ IX ]

 

2017 ©Th3Mirr0r

                                         Tratat1.png

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

***

山的暮光向東昇起。

裝飾品 - 他們進入銀色面紗。

 

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn - tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

 

***

Mic Tratat de Versificație

 

YÌ XIᾺNG * TIᾹN RẾN HẾ YῙ

意象 * 天人合一

 

MONAD

[ X ]

 

“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-’şi prinde-’n văluri de argint.”

- - }

{ 6 [ 0, O ] 1 / ⍬∲ 8:6  }

҉

***

山的暮光向東昇起。

裝飾品 - 他們進入銀色面紗。

 

“Shān de mù guāng xiàng dōngshēng qǐ.

Zhuāngshì pǐn - tāmen jìnrù yínsè miànshā.“

 

 

 

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[Armură].

„Nici un cânt, nu e pe lume,

Mai înălțător –

Decât cel ce-într-al Său Nume,

Cu blândețe a-I v-adune

Dintr-un duh cuvântător,

Chipul cel smerit!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Și cum îi nescrisă-alumii,

Nici vr’o slovă, cum nici filă,

N-a-i descoase ce-o ivaște:

Atât este, cât împilă –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

***

.[0, O].

Ce-i un punct? – Ce recunoaște!

Și cum află, așa va-‘și ști,

C-așa-i rostul ce-o ivaște,

Sub veșmântu-i, de-o piti,

Când vr’o slovă, cu-arsa-i filă,

La-încioplirea-i, le-o fiaște!..

***

.[0, O].

Atât iaste, cât împilă –

Fără tâlcu-i, făr’ de-un nume;

  • C’așa-i rostu’întrecetirei,

Centrualimbuluiînfilă

La-încioplirea-i ce-o cuprinde

Anemicniciei!..

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

  • Însă iasta ceo scriu colea,

Lumii-a coase ce-o ivaște;

Au da-‘n rug încins, ofranda-mi,

Ducă-o-va-’n Ceruri!

***

.[0, O].

Ici, ce-i va rămâne, lumii?!

Tristele-adevăruri!

  • C’așa-i rostul ce derivă

Sub veșmântu-i, arsu-i glas

Care-o slovă-‘și stoarce-‘n fila-i;

Eu, în schimb –  un punct, rămân...

***

.[0, O].

Dintr-acolo, pe-uni’ șădeam,

  • Ici, ascuns, pe sub un fald,

Fără tâlc, fără de nume...

  • Vrufff! deodată, din zvâcnirea-mi,

M-arătai într-Arătarea-mi:

Umbră hâdă, lângă-un bard!

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[Armură].

„Nici o notă, nu-i prin lume,

Mult-amișcătoare –

Decât cea care micimea-i,

Frânge-într-alta, ce-I O-a-însume

Duhului Cuvântător,

Slavei  Creatoare!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[0, O].

Alta e a mea poveste –

Fără tâlcu-i, de-o numii!

  • Dar de ce, o umbră hâdă,

Bardului-i se-înființează?

Că doar chipu-mi – cum cunoscu-mi,

Strălucirea-i, ’ș-înțesează!

***

.[0, O].

Au da’ ce scrisăi, în fila-i,

‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..

Nu-că-iastă-i-împletirea-i

Turburoasei vorbitoare

Care-a curgerii, răstoarnă

Tot ce-i va rămâne, lumii?!

***

.[0, O].

Au nu-s tristele-adevăruri!?!

  • C’așa-i Rostul ce derivă

Sub veșmântu-I, cu puterea-I,

Vis lumesc, smulgând prin văluri

Glasul lor cel pământesc

Care strigă: „O, minune!”

***

.[0, O].

Ori când Slova toarce-‘n fila-I,

Eu, în schimb –  un punct, rămân.

  • Și’n rămânerea aceea,

‘Scuns aici, pe sub un fald,

Prind un tâlc fără de nume,

  • Și notez: .Deșertăciune.

***

.[0, O].

Ori, cum chipu-mi – recunoscu-mi,

Strălucirea-i, ce mi-a fi!?

Căci nimicnicii îs toate

Care-a lumii-o socoti,

Cum împarte ce-‘i desparte

Și-i dezbină cui se-închină…

***

.[0, O].

Au da’ ce scrisăi, în fila-i,

‘Tra poveștii ce-o-întoarnă?..

Zei, de-s toți - și-n toți, niciunul!

O mulțime de palate,

Pân’ și-un munte, le răstoarnă –

Și-ntr-o piatră, munte-‘i unul!

***

.[0, O].

Au nu-s tristele-adevăruri!?!

Vis lumesc, smulgând prin văluri

Spuma celor ce-’s firești

Care strigă: „Ce minune!”

  • Dară pietrele, or spune:

“O, de-ați ști! Deșertăciune!..”

***

.[0, O].

Ș-atunci, ce-mi era, sclipirea?!

Eu, în sine-mi, punct rămân.

  • Și’n rămânerea aceea,

Când îmi aflu rătăcirea,

Prind un tâlc - și strig un Nume

Să mă ierte-al meu Stăpân...

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și’n Pământ petreacă-’și toate –

A nemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[0, O].

O! Ș-a treacă, lumea!..

Trece-voi și eu, ca dânsa,

Precum Clipa ce-a străbate-o.

  • Și’ntr-a-i clipei, clipe-i ceea,

Smulge-mă-voi, ars, dintr-însa,

Punctul ce-o cutreirat-o!..

***

.[0, O].

Ori din urma-mi, tot, lăsa-voi:

Când vreun tâlc – când vreo cântare,

Ori vreo slovă – ș’-alt notare,

Care toate strigă-un Nume:

DUMNEZEU! Stăpânul meu –

Ce mi-i astă lume, oare?!..

***

.[0, O].

Ce mi-i astă lume, oare?!..

Căci dintr-însa – zei, s-or naște;

  • S’alte chipuri de statui!

Când Genunea, de o caște,

Nici n-ar spune nimănui,

Cum în Oaza-I, or dispare!..

***

.[0, O].

Unde fosta-le scânteia

Care plebea, a cuprins-o?!

  • Nălucireai, care ste-i-a,

Celui zeu, de-a amăgit-o!

Când Genunea, a încins-o,

Sub Suflarea-I, or sfârșit-a!..

***

.[0, O].

Cât a despre înșelarea

Care plebei, s-a-împletit-a,

  • Nici na mai fi cu mirare,

C’-or aude Veșnicia,

Când Genunea, dezvelit-a

O prăpastie-‘n cărare!..

***

.[0, O].

Ș’-atunci, ce-i A FI, în lume?!

Piatra, văz, colo, de-mi spune:

  • „Iată ast’ Deșertăciune!”

“DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

De-ar ști, ei, iluminații!

Pân’ și pietrele, au nume!..

***

.[0, O].

Ah, de-or ști aceia, oare,

Cum o piatră-n scânteierea-i

Mai lucioasă-i decât dânșii:

Cei ce-îmbracă-’n straie scumpe,

Inimi goale.. –  multe, multe...

  • Amăgirea, șadeîntr-înșii!!

.[0, O].

Ah, de-or ști aceia, oare,

Rost, măcar, al vreunei pietre:

De-unde îi, de ce-i acolo,

Hâdă, strâmbă-ntr-a lor cale,

De ce strigă, cum le strigă!

  • Da’ nau cum, cu inimi goale!

.[0, O].

Inimi goale, ce-or străluce

Lumea lor deșartă –

Sclipitoare minți, ce-or strânge

Luminarea toată! –

Prinși ai clipei astă rece,

Ei, cum lumea lor, or trece!..

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Treacă lumea, treacă toate –

Tot nemic ce-i și-a socoate,

Punct, dintr-o nimicnicie!..

Cântă, barde, cântă, cântă!

DUMNEZEU E VEȘNICIA!”

***

.[Armură].

„Nici o slovă, nu-i prin lume,

Cea mai sclipitoare!

De-unde-i vine ei, tăria,

Când ivala-i doar cioplirea

Duhului Făuritor,

Slava Creatoare?!..”

***

.[Stih].

“Slavă Celui PreaÎnalt!

Tot subt Ceriu-I cum la cumpeni

  • Și’n Pământ petreacă-’și toate –

Anemic socoate-‘n pinteni!..

Treacă lumea, treacă toate –

Cântă, barde, cântă, cântă!”

***

 

 

 

***

§ ε  

{n 64 }

Φ 1.618

[ 3-12:9-24-1:5-60 ]

{n} 64 10610209857723

⦿☰☱☲☳☴☵☶☷

{}

***

 

 

Xiàng * Tiān Rén

意象 * 天人合一

 

 

 

 

2017 ©Th3Mirr0r