INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

INTERVIU: ARTA ȘI CRITICA

School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino.jpg

[School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino]

INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

 

[ Prima parte ]

 

 

Prolog:

“Șădeau colo, sub nuc.

[ gângurind ] Bunicule!.. Bunicuțule, da’ di ce crește iarba?..

[ întinse mâna de le gâdilă obrăjorii rumeni, ‘poi le pupă frunțile ] N-ari ci faci, drăgălășăniilor!.. N-ari ci faci.”

 

 

“Voi nota pe aceștia după litere, făcând abstracție asupra numelui sau funcției. Iar eu, mă voi fi reprezentat cu o cifră.

[ A ] / [ B ] / [ C ] / [ D ] / [ E ] / [ F ] / [ G ] / [ 0 ]

[ 0 ] “Bună ziua, domnilor!.. “

[ A ] / [ B ] / [ C ] / [ D ] / [ E ] / [ F ] / [ G ] / “Bună ziua.”

[ A ] “Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a veni și participa aici, la acest eveniment, domnule.. “

[ 0 ] “Th3Mirr0r “

[ ?! ] [ chipuri mirate ]

[ 0 ] “Oglindă – dintr-o traducere, deși folosesc un 3 în loc de E și un 0 în loc de O“

[ ?! ] [ chipuri mirate ] [ ridicări din vreo sprânceană, ori zâmbete șterse ]

[ B ] “Pardon?!..”

[ ?! ] [ pesemne nu-i venea a crede și s-o fi întrebat de cumva stă de vorbă cu vreun nebun ]

[ C ] “Dvs. nu aveți nume?.. domnule..”

[ 0 ] “Băi”, sau “măi”, rogu-vă, drept apelativ..“

[ C ] “Dvs.”!. Că doar nu venim de pe maidan!.. Și rostiți-vă numele – cine sunteți dvs. ?

[ 0 ] “Îmi cer scuze, atunci, domnilor. Pentru mine, folosind acele apelative, nu arată altceva decât apropierea. Cât despre numele meu, scrie pe fișa dvs. în tuș Petrea Marian Iulian. Dacă dvs. nu acceptați acestea și considerați o josnicie din parte-mi, iertați-mă, cred că am greșit.. sala. O zi bună, vă doresc, domnilor!..“

[ ?! ] [ chipuri mirate ] [ dispreț ]

[ pași calculați / îndreptîndu-mă către ieșire... ]

[ A ] “Vă rog frumos, domnule!..”

[ cu pași grăbiți, către mine ]

[ s-a apropiat și îmi șopti la ureche ]

[ A ] “Vă rog, domnule.. Cred că este o neînțelegere...”

[ 0 ] “Clar, că este una – eu vă respect alegerea, asupra persoanelor clinic, sănătoase – dar cât despre alegerea-mi, de a veni aici la dvs. pentru o discuție mai amplă asupra Artei, și de a FI eu însumi? Dvs. îmi impuneți să fiu ceea ce doriți – după așteptări – pertinente, de altfel. Dar, ale mele?!”

[ A ] “Vă rog frumos, domnule.. Putem rezolva acestea amiabil...”

[ ?! ] [ B/C ] [ părăseau sala]

[ A / D ] [ mă invită la catedră ]

[ revin ] [ mă așez pe scaun, trăgându-l cât mai aproape de catedră, apoi îmi strâng mâinile, ca să îmi stăvilesc ușorul tremur, al emoției ] [ schițez un zâmbet ușor, spunându-mi “gata, de doi am scăpat” ]

[ zâmbete, uimire, aprobare, îngândurare ]

[ E ] “Vă spun sincer: Nu credeam să-mi văd ochilor, așa ceva!.. “

[ F ] “Sunteți primul, care să se manifeste astfel!”

[ râsete ]

[ 0 ] “Îmi cer iertare, pentru reacțiunile mele – însă le consider normale - și, mă simt chiar îndreptățit pentru o astfel de atitudine. Vreau să am autoritate - și nu asupra altora, ci asupra mea, asupra a ceea ce reprezint și nu v-o spun cu mîndrie. Am fost văzut arogant, de atâtea ori încât m-am plictisit eu însumi, de alegerile lor – ori eu, socot că sunt stăpân pe alegerile proprii și nu mă sfiesc într-a-mi arăta personalitatea. Indiferent de cât de tranșant aș fi, în anumite situații, sunt aidoma mlădiței de bambus: pe cât de rigid, pe atât și de suplu.”

[ E ] “Am o mare curiozitate, asupra dvs. Am înțeles că doriți ca o persoană să vi se adreseze cu apelativele menționate, justificându-vă dorința, sau acțiunea. Vă rog totuși - să menținem această discuție pe un oarece formalism, ca de altfel, derogarea situației spre tărâmul care pentru toți reprezintă un interes comun: Arta și Critica.”

[ 0 ] “Desigur, domnule, nu pot contesta justețea evidențiată. M-a întrebat cineva, mai demult “cum vorbești tu, cu oamenii?” – eu răspunzându-i „după învoială și socoteală”. Căci, de regulă, nu doresc diferența dintre altitudine și atitudine. Ba chiar.. caut egalitatea, urmând principii nobile, onorabile. „

[ F ] “Considerați că din urma acțiunilor sau reacțiilor dvs., oamenii vă consideră arogant?”

[ 0 ] “Ce este Aroganța, pentru oameni? O situație, să exemplific: “de ce cu cât mai mult cunoști pe cineva, sau cu cât îți este mai dragă persoana, așa-zisele defecte se diminuează, dacă nu care cumva.. dispar?” Oamenii, cunosc sau nu cunosc – recunosc. Limita aparține unui sistem referențial. S-au raportat la Origine. S-au racordat la repere. S-au orientat după evenimentele din succesiunea continuă sau discontinuă, axială. Cine arată ceea ce unește, fie un paralelism?!.. ”

[ A ] “Să înțelegem că pe de o parte, sprijiniți aceste.. impulsuri – dacă le-am putea numi astfel?”

[ 0 ] “Înțelegeți ceea ce pentru dvs. are un sens. Pentru mine, aceste impulsuri nu sunt altceva decât manifestările uneia și aceleiași surse. Să nu mai vorbesc de faptul că indiferent pe ce scală ar merge sau se clasifică, atât valoarea nominală, cât și cea derivațională, poartă non acțiunea și acțiunea. Ceea ce pentru mine are un sens aparte – pentru altul, nu va fi însemnat nimic. Dar aici, putem introduce chiar și cunoașterea sferică. De ce nu?!..”

[ E ] “Cu riscul de a mă repeta, am o mare curiozitate, asupra dvs, atât ca persoană, cât și asupra scrierilor. Îmi permiteți?”

[ 0 ] “Nici nu mai întrebați aceasta, chiar vă rog...”

[ momente de tăcere ]

[ își drege glasul ]

[ E ] “De ce Th3Mirr0r?!.. “

[ 0 ] “Poveste lungă, domnule. Mi-am asumat această personalitate pe deplin, recunoscând-o. Re-cunoscând-o, la nesfârșit. Esența este redată de Cuvânt. Codificarea și decodificarea, Cifra și Litera. Am fost întrebat de sute de ori, poate, ce va să însemne, iar eu am răspuns “ceea ce vrei tu, să desemnezi, drept însemnătate”. Să cugetăm o clipă, asupra unei Oglinzi. Dacă luăm calea proprietăților fizice, chimice, biologice, găsim proprietăți.. de n-avem cărți, să le scriem!.. Ne duce cu gândul la imagine, proiecție. Este greșit să credem că oglinda ar distorsiona stânga-dreapta – căci, de fapt, este față-spate. Astfel, axialitatea care se formează, împletește originea – unul și același punct. Distorsiunea care se propagă, este totodată o transpunere. Când ne-am referi la geometria sacră univerală, tot de la Origine, vom emite vibrația, ideatic. Are un punct de plecare – precum și întoarcere. Are un punct de intrare, precum și unul de ieșire – dar, aici este partea interesantă – identitatea este aceeași. Să privim Natura. Puncte și curbe – nu există linii drepte. Ci, acestea își află existența, se înființează, prin sisteme de referință, care la rându-le, generează măsuri. Dacă Liniștea, nu ar fi fracționată, dacă nu ar avea întreruperi, cicluri, cadențe, cum am mai numi Sunetul, Muzica?! Dacă din principiul Designului, nu s-ar releva Abstractul, unde este potențialitatea Creației? N-am mai avea Imaginea, Pictura, fără culoare – cum nici culoarea, fără lumină, sau fără de simțuri, care să distingă în spectralizare. Limitele, sunt necesare. Dacă.. vorbind de noi – creierul, ar funcționa la întreaga sa capacitate, nu am mai avea nevoie de Cuvânt, Limbă, am fi telepați – ipotetic (cine știe?!) Implicit, Arta?!.. Ne folosim de toate resursele, pentru a o cunoaște, recunoaște, unde nu se cunoaște...”

 

[ va continua ]

 

©Th3Mirr0r

tehnica1.jpg