INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

INTERVIU: ARTA ȘI CRITICA VIII

School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino.jpg

[School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino]

INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

 

[ Partea a VIII-a ]

 

[ ... ]

[ A ] / [ D ] / [ E ] / [ G ] / [ 0 ]

[ A ] “Ce îmi puteți spune despre Rivalitate și Dezbinare?“

[ 0 ] “Din care perspectivă?”

[ A ] “A dvs., desigur...“

[ 0 ] “Sunteți sigur, că doriți răspunsul propriu?..”

[ A ] “Fără nicio îndoială, doresc a-l cunoaște.“

[ .. după o scurtă pauză de gândire ]

[ 0 ] “Mitedatemidu - udimetadetim. [ Meta ] [ Edo ] Te mi da, te mi du. Mi te du, mi te dă.  Redă-mă. Te-mi du, mi-i da. Dă-mi-te-ntr-a-ți. Du-te, dă-te. Adu, adă. Reda-v-ați. Adu-mi, adă-ți. Du-te-mi-te-ai. Reda-te-a-mi-te. Reda-mi-a-se-ntr-a-ți. Reda-mi-te-vei.”

[ .. ?! ]

[ tăcere ]

[ 0 ] “Mi te sorb, supt a sânu-ți, femeie,

Ochi și prunc, smuls din calea lactee.”

[ .. ?! ]

[ tăcere ]

[ E ] “Lingvistic, observ transformările.. dar...“

[ G ] “.. planuri, niveluri, stratificări... “

[ A ] “.. Și ce relevanță are, contextului dat?..“

[ 0 ] “Calibrarea, domnii mei. Se urmărește cursul firescului etimologic până la fonetica funcțională, dacă nu chiar și morfemul – care poartă informația/fonemul – care aduce diferențirea cuvintelor neștiute.”

[ .. după o scurtă pauză în care îmi dreg glasul ]

[ 0 ] “De aici, noțiunea de Calibru.”

[ A ] “.. Deci, Calibrul devine fluxul energetic, care arată repartiția, distribuirea?..“

[ 0 ] “Exact. Limba Română este ceva ce nu poate fi exprimat, uneori, nici chiar prin cuvântul Deosebit – fiindcă este o Limbă a Limbilor – ancestrală!.. Poporul român, are o Încununare, prin Grai!.. Eu personal consider această limbă drept cea mai complexă – dar și cea mai simplă. Fragmentarea Liniștii – Sunetul – Vibrația. Conform Calibrului, se petrece o Ierarhizare. Cunoscută sau necunoscută. Deosebirea!.. De aici, sunt de părere, că trebuie să începem analiza, atunci când vine vorba de un subiect precum Rivalitatea și Dezbinarea. De la ceea ce Unește. Un este. Este. E. Toate se unesc, legându-se, imperceptibil chiar. Cuvantări – necuvântări. Cuvântătoare – necuvântătoare. Studiul Calibrului.”

[ A ] “.. Carevasăzică, pentru a putea vorbi despre Rivalitate și Dezbinare, este necesară exprimarea formei cu atribut de Calibru?..“

[ 0 ] “Așa este. Precum v-am spus mai devreme. De aceea, v-am întrebat dacă sunteți sigur – fiindcă ar trebui să scriu o carte doar despre Calibru, de ar trebui să aprofundez. Ori, timpul este limitat, asupra discuției noastre dedicate Artei și Criticii – iar eu, nu mai scriu, din Martie 2015.(dacă-mi amintesc bine)”

[ A ] “Înțeleg, acum...“

[ E ] “Măcar.. ne puteți spune câte ceva și din alte perspective?“

[ 0 ] “Cu mare plăcere!..”

[ .. după o scurtă pauză ]

[ 0 ] “Vedeți dvs., domnii mei, desenul acesta, ici, pe tablă?!.. Să vă spui și Taina, de-amu’. Atunci când totul era întunecat, nu puteați distinge nimic. Aceea era reprezentarea Întunecimii. Aducându-i-se Apă, ștergându-i rostul, cu un altul – buretele, spongios, plin de goluri (Spațializarea), apoi creta și punctul – Microcristalinul (Lumina) i s-a insuflat Adaosul, reprezentat prin Fântâna Adâncimii. Devenise pe atât de nepătrunsă, încât a fost necesară Răbdarea(Temporalizarea Spațiului), pentru ca încet, încet, fasciculul acela, să prefacă ceea ce puteți acum vedea, cu claritate, în reprezentarea simbolică a unei Spirale, care se derivă prin Amplitudinea Vibrației, din Punctul de Origine – Neștiutul și Necuprinsul, poartă spre Adâncime și Întunecime. Dincolo de matricea universală, care împletește Calibrarea, nu există sistem de referință – fiindcă acesta, este numai aici. Aici, unde existăm noi, cuprinde Revelația, această modulație aparte, a Vibrației sublime, imperceptibilă - și care prin caracterul de sistem al limbii noastre românești, ni se relevă prin cantitatea informațională comprimată. Spirala, domnilor, ne arată nu doar imensitatea structurii universale, redusă la punct, prin sensul de micro-macro, ci și ceea ce captează prin Vibrație, datorită Puterii SuperRelativizării. Forța Centripetală, cu valoarea intrinsecă a punctului originar, captează și arată Absorția, cu o Reflexie spre Concavul ierarhic, pe când Forța Centrifugală, vibrează valoarea extrinsecă, în stabilirea rapoartelor cu punctul originar, după care  Emisia informațională și Evacuarea se produc reciproc, cu o  dinamică a Matricei Universale, în Reflecție Convexă. Dincolo de acestea juxtapuse contextului - și care ne vor fi ajutătoare într-a distinge valorile nominale și reale, asupra subiectului – atât Spirala, cât și Elipsa pe care o redă dinamica Manifestării, se arată a fi drept esențiale, fundamentale, în alcătuirea sistematizării, prin modelul universal, al Artistului și Criticului. Paradoxal, devine Neutru. Însă dincolo de percepție, împletește Femininul și Masculinul, ca un Tot Unitar... ”

[ E ] “Cu alte cuvinte, nu puteți enunța sau evidenția mai bine Rivalitatea și Dezbinarea, decât prin modelul universal?“

[ 0 ] “Exact. Fiindcă dacă nu o fac astfel, sunt automat condus către Critica prin valorile minimale de pe scala negativă – ceea ce tocmai am reamintit, anterior, cu situația în care “a da cu piatra” ajunge o josnicie deliberată.”

[ G ] “Hmm... foarte interesant, ceea ce spuneți...“

[ 0 ] “Vă aduc în prim plan un exemplu, simplu, din rutina vieții. Eram în Danemarca, acum câțiva ani.. iar acolo, singurii mei prieteni, o familie – soț și soție, de prin Prahova. Mi-au spus o întâmplare pe care la rându-mi v-o împărtășesc, cum că ei se aflau în stația de autobuz, așteptând pe o bancă și mâncând chipsuri. Dintr-un tic – mecanic, să-i spunem, sau condiționat, mai exact – au aruncat punga pe jos. Mi-au spus ei: „măi, știi ce rușinați am fost, când de pe lângă noi, de pe o bancă învecinată, s-a ridicat unul, fără a ne reproșa nimic, fără nici măcar a privi, către noi, și a luat punga aceea de jos, aruncând-o în coș, ulterior întorcându-se la locul său, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Intram în pământ, de rușine!” Astfel cred și eu, că este mult mai elocvent, un astfel de exemplu – până la urmă, modelul universal, s-a manifestat prin acțiunile acelui simplu om, pentru a călăuzi pe un altul. Iată rosturile, domnilor, cum se cuprind, fără de a ști, măcar!..”

[ G ] “Rămân fără cuvinte...“

[ 0 ] “De aceea am subliniat faptul că acea Cunoaștere Sferică, nu este de la ființa umană. I se revelează, prin Forma și Manifestarea Tainelor Fântânii Adâncurilor. Artistul și Criticul, cu cât vor fi mai receptivi acestei Vibrații Unice, cu atât mai mult, se vor uni într-un fascicul al Calibrării, sub percepția unei ARTE care Este, se Află. Nedeslușitul și Necuprinsul, care își propagă Unda astfel încât toate, vibrează, de la cea mai îndepărtată stea, până la cea mai apropiată. Oamenii, prin estetica artistică, în decursul vremii și-au definit stiluri și tehnici. Însă, există ceva mai presus de acestea. O Artă a Artelor – care nu poate fi stăpânită, fiindcă aparține sieși, Nevăzutelor și Neștiutelor. Cât despre receptarea acesteia – ia să ne întrebăm: ce legătură avem, cu Dumnezeu – cum ne raportăm, acesteia? Nu prin Rivalitate - și nici prin Dezbinare. Ci prin Uniune. Artistul, iubește  aproapele său? Criticul, iubește aproapele său? Dăcă întreba-va “cum?” - răspunde-i-va-se „ca pe tine însuți” – iar dacă va avea măsuri, prin “cât?”, măsura-va-se pe tot atât de mult pe cât distorsiunea. Vedeți dvs., atunci când Dumnezeu a creat lumea (văzutelor și nevăzutelor), a Înzestrat, a Încununat Creația. Între lighioanele care mișună pe tot pământul unde viețuim noi, toate sunt deopotrivă de neasemuite în frumusețea-le. Spun unii cum că văd frumosul, dar nasc urâțenia. Spun alții că văd inteligența, dar în schimb, dau născare lipsei acesteia. Spun câțiva “orice pădure are uscăciuni” – însă trimite Dumnezeu vorbă prin sânul lor: „omul, în necunoașterea și necugetarea sa, a tăiat și pădurea, cu tot cu cioturi!..” și se aude, de undeva, de foarte departe, sfâșietoarea Baladă a mărețului Porumbescu, reamintindu-ne de viața satului, de țăranul român, de dregătorii și ocârmuitorii acestei frânturi de rai - pe cât de minunată, pe atât de zbuciumată țară, a noastră, România. Știți, oare, cum cercetau împărații, orânduielile împărăției? Se deghizau în slugi! Doar-doar ca să vază, să auză, să sîmtă!.. Până și marele Shakespeare, avea dreptate, în Calpurnia, zicând  “Când cerșetorii mor, nicio cometă, nu se zărește pe cer; cerurile însele se înflăcărează la moartea prinților.”  Un omagiu, celor neștiuți. Așa este și în Artă, dar mai cu seamă, în Critică. Iată, arta cerșetorului, muribundului, învățătorului, dregătorului, ocârmuitorului! Arta copilului, mamei, tatălui, neamului, străbunilor! Arta unei plante, unei pietre, unei lumi - Arta altor lumi, de sub lumi, de printre lumi și peste lumi.. și o, ce măreață și necuprinsă ARTĂ, Artelor!..”

 

 

[ va continua ]

 

©Th3Mirr0r

tehnica1.jpg