INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

INTERVIU: ARTA ȘI CRITICA X

School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino.jpg

[School Of Athens Painting by Raffaello Sanzio of Urbino]

INTERVIU/de referință – ARTĂ – CRITICĂ

 

[ Partea a X-a ]

 

[ ... ]

[ A ] / [ D ] / [ E ] / [ G ] / [ 0 ]

 [ .. după o scurtă pauză în care dânșii se sfătuiră în șopot ]

[ D ] “Puteți reda convergența Esteticii și Adâncimii, unde Artificialitatea, Naturalețea și Sălbăticia, se află în Reciprocitate?“

[ 0 ] “Mai mult ca sigur – însă...”

 [ D ] “Da?!..“

[ 0 ] “.. numai prin Cunoașterea  Sferică. ”

 [ D ] “Vă rog să exemplificați.“

[ 0 ] “Cum?!..”

[ râs, pe înfundate ]

[ G ] “Ne sugerați paradoxul? -  Adică nu știți?..“

[ 0 ] “Mai degrabă, v-aș spune, decât să vă arăt.”

 [ G ] “Artificialitatea, Naturalețea, Sălbăticia se îmbină și se echilibrează reciproc cu Adâncimea Esteticii?“

[ 0 ] “Chiar mai mult, decât atât.”

[ G ] “Vă rog, totuși, să mă luminați asupra acestora.“

[ 0 ] “Domnule, când îmi vorbiți despre Adâncime, știți ceea ce înseamnă? Adâncimile Adâncimilor,  redate lor înseşi! Sunt Taine cu mult peste firea omenească. Cine vrea, a lor pricepere, când ele pot da Smintire?! Adâncimile – mare grijă – de la omul comun, până la savantul însuși! Să nu mai vorbim de Artist! Sunt Înfricoșătoare! Nici nu vă puteți închipui, măcar, priceperea-le!”

[ E ] “Nu pot crede, așa ceva!“

[ 0 ] “Bine că ați recunoscut!..”

[ E ] “Nu!“

[ G ] / [ D ] [ râdeau ]

[ 0 ] “Domnilor, eu nu joc de-a v-ați ascunselea.”

[ G ] “Demonstrați veridicitatea!“

[ 0 ] “Permiteți-mi să adresez și eu o întrebare – dacă nu chiar mai multe..”

[ E ] “Chiar vă rog!..“

[ 0 ] “Ați asistat vreodată la născarea unui prunc?!”

[ E ] “Nu.“

[ 0 ] “Credeți că puteți face aceasta?!”

[ E ] “De ce nu!?“

[ 0 ] “Ei nu zău?!?”

[ E ] “Dar, ce mare greutate, poate fi?!..“

[ G ] “Sincer, nu știu unde vreți să ajungeți...“

[ 0 ] “Domnilor, dacă ați asista – nu doar deoparte! Ci, acolo, să priviți cum se naște. Să vedeți! Ai?! Să vadă ochii dvs. sângele, cum se scurge, pe alături, când iese copilul spre viață, din pântecul mă-sii - și să auziți, totodată, fiecare țipăt al durerii - și să simțiți, pe deasupra, toate acestea!..”

[ îmi dreg glasul ]

[ 0 ] “Iar dacă nici așa, fără de astâmpăr, vi-i mintea, într-a Științei Neștiinței, să mergeți la morgă, spre disecția unui om. Să participați – cu văzul, auzul, mirosul, pipăitul – cu simțurile! Și dacă nici așa, haideți la vreo dezgropare, să vedeți ce-i omul: oase goale!.. Ia să vedem, atunci, cum îs Adâncimile! Șă-s numa’ cele Firești – darămite, Nefireștile!..”

[ păre-mi-să că puseră priviri în pământ ]

[ da unu’ dintre ei, tot făr’ de astâmpăr ]

[ E ] “Eh! Asta.. treacă-meargă!.. Dar cum este convergența celor pe care dvs. le numiți drept nefirești?“

[ 0 ] “Scuzați-mă, și cu tot respectul, deopotrivă-n stâlcirea-mi, de vă spui așe: Mătăluță, mi să pare că n-ai pre înțăles dispri ce-i vorba aicea!..”

[ E ] [ numaidecât, se îmbufnă  – iar eu nu-i spusei ]

[ D ] “Domnule, ai intitulat un cuvânt, drept Smintire. Bun. Partea cu Estetica, am înțeles-o. Însă.. Naturalețea? Sălbăticia?! Nefirescul! - Cred că atât eu, cât și colegii de față, dorim.. a ști.. – firesc, nu?!“

[ 0 ] “După voința-vă, atunci, într-a smeri-vă-va!.. ”

[ tăcere ]

[ după câteva clipe, mă aplec și iau găleata de lângă tablă ]

[ o alț ‘naintea-mi, într-a privi-o, ca s-o măsur, dintr-o torsiune ]

[ mă opresc, deodată - și o așez lângă mine ]

[ G ] [ își drege glasul ]

[ mă răsucesc, către dânșii, redându-i aceluia care mă întrerupse, un gest ușor, cu degetul pe buze, drept semn de tăcere ]

[ secundele lor, trec.. și se petrec, unele sub altele, unele printre altele și altele, peste altele ]

[ E ] “.. Pst!.. “

[ 0 ] “Șșșșșt... ”

[ minutele, trecut-au precum sudoarea care luneca pe chipu-le smulgând culori de la galben, către vinețiu.. ]

[ 0 ] “DOoooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo... ”

[ prelung – pierduta-mi-se-ntr-al ecoului, gând... ]

[ 0 ] “REeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee... ”

[ .. și un adaos, vibrând – peste gând, printre gând, pe sub gând.. ]

[ 0 ] “MIiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... ”

[ .. niciun gând.. ]

[ tăcere ]

[ G ] “.. Hhhmmm!.. “

[ 0 ] “Tăcere.”

[ .. mă aplec, iau găleata și mă rotesc înspre tablă... ]

[ dintr-un avânt al brațelor, imprim un flux și reflux, ca apa să se împrăștie, cu un zgomot de cascadă, pe tablă și-mpregiuru-i ]

[ A ] / [ D ] / [ E ] / [ G ] [ au rămas.. muți. ]

[ după câteva clipe, în-aproape dezmeticirea-le.. ]

[ E ] “..Nu se poate, așa ceva!.. “

[ 0 ] “Tăcere!”

[ ..și ca-ntr-o asmuțire, aruncat-am găleata, cu totul – de tablă, cât am putut de tare ]

[ ca să vază și să auză – să simtă! ]

[ E ] “Nu!!! Nu! Este Inadmisibil!..“

[ D ] “Nu se poate, domnule, așa ceva!“ “Nu se poate!..“

[ G ] “Sunteți Nebun de-a binelea! Duceți-vă la control!.. “ “Nu pot să cred...“

[ plecară, bombănind ]

 [ D ] / [ E ] / [ G ] [ părăsit-au sala?! sau nevoințele proprii?! ]

[ surâd ]

[ A ] [ foarte surprins, asupra-mi, asupra-le ]

[ 0 ] “Văd că dvs. ați rămas. Așa că, martor fiind, avut-am dreptate? Ori ba?!”

[ tăcere ]

[ 0 ] “Tocmai din această cauză, a va se fi spus că uneori, este bine când acela nu știe, cel de lângă, nu vede, iar altul – la depărtarea-i sau îndepărtarea-i, nu aude; câte unul, răsfirat, care simte – sau nu! [ Calibrul ]”

[ A ] “Nu am cuvinte, să descriu...“

[ 0 ] “Nici să nu aveți, prea multe - Adâncimea! Estetica, pentru unii, e aprinsa liorbăială, precum și Adâncimea, vreo sminteală!..”

[ tăcere ]

[ 0 ] “Adâncimea Esteticii – Naturalețea. Adâncimea Naturaleții - Sălbăticia! Adâncimea Sălbăticiei – Taina. Lumi, pe sub lumi, printre lumi, peste lumi.”

 “Aceasta este ARTA. Să o arăți, ca pe o Formă nevăzută. Să o rostești, precum o Formă neauzită. Să o insufli, din Forma Neștiută. Aceasta este CRITICA. Atunci când o arătai, sub nevăzuta-i Manifestare. Pe când o rosteai, prin neauzita-i Manifestare.  De când o recunoșteai, în necunoscuta-i Manifestare. Să vă fie cu folos!..”

[ A ] “Eu vă mulțumesc, din suflet!..“

 

„Pe la vechile izvoare, depărtate-ntr-a lor cumpeni,

Șușotiri fermecăcioase, despletesc a lor comoare

Care sângeră duioase, când deodat', a lor cătare,

Și-o încheagă-ntr-o chemare, ca o rugă, să te-asameni -

Dar cu toat'-agoniseala, scormonită între cremeni,

Sub vânjoasele hotare, de lumine-amăgitoare,

Mai că nimeni nu le-ascultă a lor păsuri, ori cântare,

Nici să vază altă lume, deslușită, către semeni...”

 

[ Sfârșit ]

 

©Th3Mirr0r

 

 

P.S: Mulțumesc, tuturor, pentru lectură.

 

tehnica1.jpg