Metoda Armoniei:  în Arta spaţial-temporală - FORMULE ȘI SISTEME III

tehnica2.jpg

XXVIII.

Formule şi sisteme

[Partea a  III-a]

 

“   .  ”

„Câtă densitate îi este necesară unui PUNCT, ca să EXISTE?..”

 

 

Să ne cuprindem într-o SuperRelativizare, astfel înCât Timpul şi Spaţiul să se condenseze, să se comprime într-un singur Punct. Ca să avem o Imagine a acestui proces, să folosim Imaginaţia, Vizualizând un Punct – [O, 0]. Noi suntem AICI. Observatorul. Punctul se prelungeşte pe o Axă – [ I ], iar Imaginea noastră este o Linie, care o desparte. Numim această Linie drept TIMP. Dacă am folosi Scalarea, îndepărtându-ne şi plasând o Limită care să comprime acea Linie, înCât să nu se mai prelungească Infinit, pe Imagine, folosind un Semn convenţional – Corespondent unei Litere, cum ar fi V, pus pe Axă, Săgeată [ ↑↓ ] – are un Sens Dual, ca şi Imaginea străbătută de Linie. Formăm astfel o Coordonare, dintre un Λ şi un V. Spunem că Timpul, descrie Evenimente, plecând de la Punctul de Origine, astfel înCât Rezultanta este Limita de [ O, 0 ] - [ Φ ] - [ ↑↓ ], formulând A FI. Când am găsi un Atribut, pentru [Α α    –   Alfa], Aflăm A FI [↑ (Α α    –   Alfa) ↓ ] [ Φ ] [ ↕ ] ‚ respectiv O FI  [↓ (Ω ω     –   Omega) ↑ ] [ Φ ] [ ↕ ]. Iată cum putem construi un Sens, înSumând Relaţiile de Corespondenţă, considerând a reda Formula pe care să o dezvoltăm într-o Sistemă.  Descoperim un Sens Dual, de Început şi Sfârşit. În Origine, TIMPUL, este Infinit – Veşnicia. În Dumnezeu, Adevărul ESTE Veşnic. CUVÂNTUL, ESTE. Aflăm astfel posibilitatea construirii unei Formule. Plecând de la Origine.

În continuare, din acea Imagine, pe care tocmai am delimitat-o, Observăm Spaţializarea. Considerăm că pe Linia dată, datorită faptului că am Limitat-o, s-a generat o Forţă de Tensiune, Comprimată în Unirea Limitelor, astfel înCât şi din Punctul de origine, se pătrunde o Forţă, care se propagă spre Limite, pe Axă, Constituind formarea Cerc – Val – Undă, care Spaţializează. În afara acesteia, se poate trasa o altă Axă, [← О →] din Origine, delimitând Valoarea [  ] – şi respectiv, având un Rol de Calcul, asupra Forţei propagate din Punctul de Origine, astfel înCât Rezultanta este  [← О →] [Θ θ     –   Teta] – şi aici, Aflăm că îi corespunde Valoarea Numerică 9 – din Inferare, considerând că în jurul unui Punct, sunt 360 de grade – 360=3+6+0=9. Ne conduce la Dimensionare, aşa că pornim cu alte Axe, plecând de la acelaşi Simbol, al Direcţiei, obţinând [↖ О ↗][↘ О ↙], [↖ Φ ↗][↘ Φ ↙], [↖ θ ↗][↘ θ ↙], de unde considerăm  A FI descris un Câmp, un A-numit Plan şi un A-numit Cerc, o A-Sferă extinzându-se de la Origine, arătând că Timpul [ Φ ] şi Spaţiul [ θ ] se unesc, reprezentând un Simbol derivat din Alfabetul Fenician, care a împrumutat caracterul hieroglific al Egiptului - cum AR FI (“X” într-un Cerc sau un Cerc care conţine un “X”)*  - Teth – care la fel, are desemnată noţiunea de Roată şi Cifra 9. Aducem şi Fenicianul – Pe – reprezentat de o Curbă, derivând din Alfabetul Grecesc noţiunea de Periferie, Perimetru, iar din Chirilică numind Rotaţia, „A Roti – A se Roti – Unde? În jurul unei Axe.” Alcătuind o Sistemă, acum, putem include [← (Ο ο     –   Omicron) → ] [↑ (Α α    –   Alfa) ↓ ] [ Φ ] [ ↕ ] [↓ (Ω ω     –   Omega) ↑ ] [ Φ ] [ ↕ ] [← О →] [Θ θ     –   Teta] [Π π     –   Pi]. Aşadar, Inferarea este un proces Necesar, pentru a alcătui atât Formule, Cât şi Sisteme. Şi cum tocmai am realizat o Dimensionare, să suprapunem Timpul şi Spaţiul în Spectralizare, reprezentându-le ca Fiind

 

↖       ↑       ↗

←                →

↙       ↓       ↘

 

Un Câmp Spectralizat într-o Ordine de Sistemă, pe care trebuie să o Transformăm [A-S-T/L/F-E-L] înCât Rezultatul să FIE o Formulă care să condenseze într-un PUNCT Forma şi Expresia Formei. Iată de ce ne oprim iar, cu un exemplu practic, prin care Aflăm Timpul şi Spaţiul, într-o SuperRelativizare…

 

[ ... ]

 

[ Partea a III-a ]

 

 

2012 – 2015 ©Th3Mirr0r

„Metoda Armoniei - ∞ în Arta spaţial-temporală”