Cezar Bolliac

 

* Ah! las’ să-mi curg-ast aer ​​​​​​​​​​​​​​

RO-Cezar Bolliac.jpg

 

"Ah! las’să-mi curg-ast aer ce dă a ta suflare;
Ca apa cea sfințită el poate curăți
Din sufletu-mi și minte, cumplita apăsare,
Și relele dasupră-mi el poate împărți!

 

Ah! lasă-mă ca umbra să umblu după tine!
Și coarda-mi fiorată o lasă a cînta
Pe păsurile tale! — Tu fă-ți un joc din mine;
Dar las-a mele imnuri la tine a-ndrepta!

 

Tu calcă-mă-n picioare-ți, strivește-mă ca ceara
Ce curge, își ia forma oricare îi.vei da;
Dar lasă-mă să sufer! Și visurile-mi seara
Spre tine și în tine le las-a s-aținta.

 

O! daca p-astă frunte, profana ta coroană
N-ar înnegri în ochii-mi aceste calități
Prin care zeitatea întreaga ei icoană
A transformat în tine ca mie s-o arăți,

 

Atunci, fără rușine, aș face să răsune
Pămîntul l-al tău nume și chiar acel tartar;
Și lira-mi la picioare-ți, la locul tău te-ar pune,
Și pieptu-mi ți-ar fi templu, și inima-mi altar!

 

Eu gem! și în deliru-mi, te chem, Eleonoră! –
Ca Tass de fiare-n temniți eu voi să mă încarc! –
Și-n veci tu pentru mine să fii o altă Loră,
Și-n veci eu pentru tine să fiu un alt Petrarc.

 

Ca el, fără speranță, să plîng pe a ta urmă,
Și-n tine eu fanatic să nu mai am alt zeu!
Voința-ți fie-mi lege; și viața-mi o precurmă
Cînd vei și cînd îți place, căci tu-mi ești Dumnezeu.
"

 

©Cezar Bolliac