Ion Heliade-Rădulescu

("Sfinxul Eliad")

 

* Cântarea dracilor în preziua potopului 

de George Gordon Noel (Lord) Byron

***

TRADUCERI

***

RO-Ion Heliade-Radulescu.jpg

 

“Să ne bucurăm! să ne bucurăm!

Glasul omenesc nu va tulbura,

Cu ale lui rugi nu ne va curma

Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.

Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.

Al nostru tiran fără de prinos

Va cere-n zadar scrumul cu miros.

Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?

Șiroiul căzând, valul alergând

Lumea va-nghiți; și vântul turbat,

Peste ocean zburând dezlănțat,

Alți munți va nălța, unda volborând.

Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,

Luciul lung întins va fi un mormânt,

Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.

Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!

Să ne bucurăm! să ne bucurăm!

Glasul omenesc nu va tulbura,

Cu ale lui rugi nu ne va curma

Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.

Vom vedea pierind, murind și murind

Neamul omenesc atât îngâmfat

D-al lui ticălos lut de defăimat.

A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind;

Oasele-ți albind, spălate sclipind,

Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri;

Apa ne-ncetat tot le va goni,

Și moartea cu noi va privi rânjind:

Totul vedem rupt, susul peste subt:

Leul verșunat, tigrul furios

Loc își vor căta cu mielul fricos,

Pare c-ar fi frați ș-un lapte au supt.

Izvor cu șiroi spumegând vâjoi,

De sus șiroind, de jos volborând,

Totul dezlegând, totul mestecând, --

Ce haos frumos! umed mușuroi!

Să ne bucurăm! să ne bucurăm!

Glasul omenesc nu va tulbura,

Cu ale lui rugi nu ne va curma

Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.

Moartea-apoi va sta, puțin va-nceta.

Pe dărâmături alți oameni mai noi,

Mai spurcați, mai răi, mai vrednici de noi

Se vor înmulți, — ea-i va secera.

Aste risipiri vor naște pieiri,

Alte ființi noi, veacuri, ani mai noi,

Alte boale noi, alte dureri noi,

Păcate mai noi, noi nelegiuiri.

Acei muritori — ce mai muritori! --

Vor fi însoțiți de chin, de dureri,

Ură și război, muncă,-mperecheri.

Ce mai muritori! ce mai muritori!

Să ne bucurăm! să ne bucurăm!

Glasul omenesc nu va tulbura,

Cu ale lui rugi nu ne va curma

Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.

Acești omuleți — ce mai omuleți! --

Vor fi însoțiți de chin, de dureri,

Ură și război, muncă,-mperecheri.

Ce mai omuleți! ce mai drăguleți!

Ce mai omuleți! ce mai drăculeți!“

 

 

©Ion Heliade-Rădulescu