Ion Heliade-Rădulescu

("Sfinxul Eliad")

 

* Corbul și vulpea 

de Alphonse de Lamartine

***

TRADUCERI

***

RO-Ion Heliade-Radulescu.jpg

 

“Jupân corbul câștigase
Din nego
țul ce-apucase
Un bun chilipir de ca
ș,
Și cu dânsu-n cioc se duse
P-un copac, unde se puse
Ca un om l-al său săla
ș.

Vulpea, ca o jupâneasă,
O cam
șterge de p-acasă,
Și ieșise la primblare;
Iar bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndreptă
Sub copac,
și-n sus cătă:

"Jupâne corb, plecăciune!
O, Doamne, ce frumuse
țe!
Ce pasăre, ce minune,
Ce drag de pene măre
țe!...
Dar n-are glas; ce păcat!"

Corbul, îngâmfat în sine,
Nicidecum nu-i veni bine
Ca vulpea să-l socotească
De mut sau să mi-l vorbească
Că e prost l-al său cântat.
Lungi gâtul, căscă ciocul

Și-ncepu a croncăi.
Ca
șul căzând, vulpea-aci,
Cântăre
țul păți jocul.

"Jupân corb, precum se vede,
Minte numai î
ți lipsește;
Și fă bine de mă crede
Și-nvață, te folosește:
Că de mult, foarte de mult,
Din punga celor ce-ascult
Lingu
șitorii trăiesc."

 

 

©Ion Heliade-Rădulescu