Ion Heliade-Rădulescu

("Sfinxul Eliad")

 

* Seara 

de Alphonse de Lamartine

***

TRADUCERI

***

RO-Ion Heliade-Radulescu.jpg

 

 

“Seara aduce lina tăcere;
Pe pustii stânce eu a
șezat
Iau după urmă al nop
ții car
Ce-n aburosul senin pă
șește.

Venus se nal
ță pe orizon,
Și la picioare-mi steaua-amoroasă
Cu-a sa lumină misterioasă
Argintuie
ște verdele șes.

Prin deasa frunză acestor arburi
Auz zefirul încet
șoptind
Lângă morminte ast sunet simt
Parcă ar trece zburând o umbră.

Dar totodată scapă din cer
Senină rază din steaua nop
ții,
Și pe tăcuta-mi frunte-ndreptată
Lin se revarsă peste-ai mei ochi.

Dulce lucire d-un glob de flăcări!
Rază mult dragă! ce mă voie
ști?
Vii oare-n sânu-mi cel obosit
S-aduci lumina într-al meu suflet?

Sfin
țita taină acestor lumi
Te cobori oare ca să-mi descoperi,
Taină ascunsă l-această sferă
În care ziua te-a
șteaptă mult?

O-n
țelepciune neînțeleasă
Te îndreptează la ticălo
și?
Ce! vii tu noaptea a-i lumina
Ca dulcea rază unei nădejde?

Vremea ce vine ai ca să spui
Inimii triste ce-n veci te cheamă?
Rază mult sfântă, e
ști aurora
Acelei zile ce n-are-apus?

Inima-mi toată se-nflăcărează
L-a ta lucire,
și mă strămut,
M-aflu cu-aceia ce nu mai sunt...
Dulce lumină, e
ști al lor suflet?

Tot a
șa poate că se strecor
Ș-aceste umbre mult fericite;
Mă simt aproape că sunt de ele,
D-ale lor chipuri înfă
șurat!

Ah! voi de sunte
ți, umbre mult sfinte,
Aci-n tăcere, vă rog veni
ți;
Cum sunt de zgomot eu depărtat,
Fi
ți împreună cu-a mele visuri.

Dragostea, pacea voi revărsa
ți
În sân, în pieptu-mi ce-abia răsuflă,
Ca roua nop
ții care se lasă
Și domolește al zilei foc.

Veni
ți!... Dar aburi, o ceață groasă
Pe cer se nal
ță numaidecât
Și peste dulcea-mi rază se-ntind,
Piere,
și-ndată se-ntunecează.”

 

 

©Ion Heliade-Rădulescu