Ștefan Ioan Fănuță

(ZILOT Românul)

 

* Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești

și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, leatul 1818 

(fragment)

 

" Dachii stătură :

Minuni făcură,

Cum sînt știute

În cărți trecute ;

Pre chiar romanii,

Lumii tiranii,

Așa-i aduse

Supt bir îi puse.

Minune mare !

Romanii, care

Purt-atunci nume

Grozav în lume

Atît să scază :

Supt dachi să cază.

Dar nu-i minune

Dacă vei pune

Nainte ție

Acea frăție,

Acea unire,

'Ntr-o glăsuire,

Cu vitejie

Cu vrednicie,

Fără trufie —

Numai prostie

Ce-avea firește

Cu care crește

Și se mărește

Or mic or mare

De vei ce stare.

De vei răspunde

Că acum unde

Dachii s-ascunde ?

Ei ar răspunde :

Unde-s romanii,

Lumii tiranii ?

Așa sînt toate :

Nasc, cresc, au moarte.

Vezi primăvara,

Urmează vara,

Apoi vezi toamna

Iată și iarna ;

Ca iarba, toate,

Răsar, au moarte.

Vezi seminție

Astăzi să fie

Nepomenită,

Nesocotită,

Că-ncepe-a creșe

Și biruiește,

Pre-alte supune,

Supt bir le pune

Și le domnește

Le stăpînește,

Le poruncește,

Le rînduiește

Orcum voiește,

Pravili croiește ;

Ș-așa vezi moarte

Pre ele-nalte,

Și cele moarte,

Cununi să poarte !

Unde-i Siria ?

Und-Asiria ?

Macedonia ?

Carhidonia ?

Și alte multe

Mari și mărunte ?

Toate căzute,

Numai văzute

Prin cărți, oglindă

Lumii spre pildă."

 

 

©Zilot Românul